METODE SI PROCEDEE DE AUTOEDUCATIE

1. Autopersuasiunea

Atunci cand o persoana reuseste singura sa-si asocieze o idee cu o trebuinta, respectiv sa-si insuseasca o idee clara, ferma, dotata cu certitudine subiectiva, de natura sa-i motiveze comportamentul, se poate vorbi de autopersuasiune. Ca atare, intelegem prin autopersuasiune metoda prin care obiectul educatiei, in calitate de subiect al propriei sale deveniri, isi aduce singur argumente, motive, temeiuri suficiente pentru a-si determina comportamentul in situatii date.

In cazul autopersuasiunii, sfatul si-l da educatul, in calitate de propriul sau educator, cel sfatuit, dedublandu-se in Eu si Mine (Ego si Alter-ego), el fiind capabil, altfel spus, sa se vada cu ochii altuia, atunci cand isi da singur sfaturi. Autopersuasiunea este grea, dar este posibila: omul isi poate forma puterea de a-si domina slabiciunile, de a fi virtuos, pe masura desavarsirii sale spirituale, care trebuie considerate drept obiectiv fundamental al educatiei si autoeducatiei.

Unul din momentele esentiale ale demersului formativ in care intervine autopersuasiunea este etapa din actul voluntar numita deliberarea motivelor. Alegerea uneia dintre multiplele alternative posibile, inaintea deciziei, necesita o “cumpanire” valorica temeinica. Persoana aflata in aceasta situatie isi aduce singura argumente in sprijinul optiunii care-i reprezinta convingerea. A.Aret si G.Kovalev recomanda inscrierea intr-un tabel a argumentelor pentru si contra unei alternative, cu indicarea punctajului acordat fiecareia. “Cel ce se sfatuieste” trebuie sa aiba o gandire elastica si sa nu problematizeze inutil pe marginea unei hotarari care implica si mici sacrificii, respectiv sa nu dea curs tendintei de a-si submina hotararile cu suport rational si afectiv intemeiat, pentru motivul ca acestea impun si unele renuntari.

2. Exercitiul

Asa cum observa si A. Barna, autoexersarea reprezinta metoda fundamentala in procesul de autoeducatie, deoarece fara exercitiu, toate celelalte metode raman ineficiente. Exercitiul consta intr-o repetitie frecventa si tenace a unei activitati in vederea insusirii si perfectionarii ei, a formarii unor deprinderi si a obtinerii unor performante. Adeseori exercitiul poate sa suplineasca lipsa unei aptitudini sau chiar sa dea mai mult decat o aptitudine neexercitata.

Exista achizitii in plan moral, religios, intelectual, fizic etc., care nu pot fi dobandite decat prin repetarea sistematica, timp indelungat, cu tenacitate, a anumitor activitati (formarea punctualitatii si a constiinciozitatii in munca, a politetii in relatiile cu alti oameni, de a nu raspunde la o nedreptate cu alta nedreptate).

Se stie ca nu orice fel de exercitiu se dovedeste a fi util. Simpla repetare a unei activitati se poate solda fara rezultatul dorit daca nu sunt indeplinite anumite conditii:

·        Precizarea scopului urmarit este o cerinta de prima importanta, caci prezenta acestuia ii directioneaza omului intreaga activitate. Scopul are si o importanta functie motivationala. A-si formula obiective ale autoeducatiei inseamna a se proiecta in viitor si a arata ce achizitii isi doreste, respectiv ce calitati vrea persoana sa-si cultive si ce trasaturi negative trebuie combatute pentru a se implini, treptat, ca personalitate.

·        O puternica motivatie interna. Se poate spune, fara riscul de a gresi, ca succesul unui act de autorealizare se coreleaza cu taria motivatiei interne a acelui act. Taria acestei motivatii face posibila repetarea actului pana la atingerea obiectivului propus. Trebuie, desigur sa avem in vedere si natura obiectivului: de la o persoana la alta, diferitele obiective prezinta dificultati diferite.

·        Gradatia efortului este o alta conditie a  eficientei exercitiului. Ea este, de altfel, legata de caracterul sistematic al acestuia. Este important sa se inceapa cu exercitii mai putin pretentioase, de dificultate redusa, pentru ca succesul obtinut sa poata deveni un factor motivational pentru abordari cu dificultate mereu sporita. O gradare corecta a efortului necesita cunoasterea posibilitatilor proprii si adecvarea aspiratiilor la aceste posibilitati.Discrepanta prea mare intre aspiratii si posibilitati duce la blocarea exercitiului.

·        Cunoasterea si evaluarea, pe parcurs, a rezultatelor obtinute. Este unanim acceptat faptul ca activitatea se desfasoara la inceput, cu multe greseli. Aceasta inseamna ca mijloacele folosite in relizarea ei nu sunt adecvate in mod satisfacator la obiectivele propuse, sau ca sunt incalcate unele cerinte ale exercitiului. Remedierea greselilor inregistrate in orice exercitiu necesita cunoasterea si evaluarea pe parcurs a rezultatelor, iar aceasta trebuie facuta sistematic.

3. Autostimularea

a.     Adoptarea unui model de om

b.    Folosirea portretului

c.      Maxima de viata (deviza)

d.    Rationarea

e.      Compensarea

f.      Resemnarea

g.     Rationalizarea

h.    Simularea si disimularea

i.       Proiectarea vinovatiei personale

j.       Regresiunea ca modalitate de echilibrare psihica

k.    Echilibrarea si autostimularea prin transfigurare imaginara a lumii externe si a eu-lui

4. Autoconstrangerea                

Autoeducatia reclama participarea constienta si sistematica a omului in propria sa formare. Mai retinem, de asemenea, ca acest proces implica o lupta grea si de durata a omului cu sine insusi. Pentru a preveni caderile in acesta lupta si pentru a se redresa dupa cadere, omul trebuie sa invete sa-si impuna, in mod ferm, indeplinirea unor cerinte, sa se constranga pentru atingerea obiectivelor propuse. Apare astfel, necesitatea autoordinului. Acesta presupune in principal disciplinarea dorintelor, stapanirea acestora pentru a nu deveni robul lor.

Cine isi formeaza capacitatatea de a se stapani in lucrurile mici, de a-si impune constrangerea in faptele cotidiene, va reusi sa se domine si in problemele mari ale vietii. Nu trebuie uitat ca “nu exista mijloc usor pentru a invata lucruri grele.”(Iosif de Maistre) Autoconstrangerea trebuie privita ca o premisa (metoda) a autoeducatiei, dar si ca un rezultat al acesteia. Puterea omului de a se stapani si de a-si impune nu este un dat, ci un rezultat al educatiei si al autoeducatiei. Pe masura ce isi dezvolta aceasta capacitate, omul se educa mai bine si progresand in auotoeducatie el isi dezvolta mai bine capacitatea respectiva.

                                              

5. Jurnalul intim

S. Smiles spune ca obisnuinta de a pune pe hartie gandurile si observatiile, pentru a sti unde sa le gasesti, ca sa le impiedici sa dispara in tinutul indepartat al uitarii, a fost de un mare folos multor oameni intelepti si studiosi. Orice jurnal intim este, in esenta, o modalitate de confesare, de mai buna cunoastere de sine, dar, cum vom vedea, e mult mai mult decat atat. Serban Cioculescu spunea ca scopul principal al unui jurnal este tocmai descoperirea, zi de zi, pentru sine, inainte de a se gandi la ceilalti, a ceea ce se numeste “eul profound”, cel necomunicabil decat hartiei, printr-o interiorizare mereu mai adancita.

In general se considera ca parintele modern al memorialisticii este Jean Jack Rousseau cu ale sale “Confesiuni”. Alaturi de lucrarea aceasta, Autobiografia lui B.Franklin s-a impus, pentru urmasi, drept opera clasica a genului. Tolstoi a tinut si el, de-a lungul catorva decenii, un minutios jurnal intim ca mijloc de autocontrol si autodepasire permanenta.

6. Autoanaliza

Spre deosebire de autocontrol, care se realizeaza in procesul activitatii, autoanaliza are loc dupa desfasurarea acesteia. In esenta, prin autoanaliza se urmareste:

·        Confruntarea rezultatelor obtinute cu obiectivele propuse, respective ceea ce s-a realizat cu ceea ce s-a planificat;

·        Relevarea factorilor de success precumsi dezvaluirea cauzelor reale ale nerealizarilor;

·        Stabilirea masurilor concrete pentru consolidarea rezultatelor positive ca si cele necesare pentru corectarea greselilor;

·        Afirmarea si reafirmarea hotararii de implicare in mai mare masura a persoanei in munca de autoformare.

Procesul de autoanaliza este pe deplin posibil, datorita particularitatii constiintei umane de a se dedubla, de a se oglindi pe ea insasi. Constiinta este autoconfidenta, spunea Mihai Ralea. In masura in care se edifica acest for interior omul devine propriul sau sfatuitor si judecator.

Pentru a fi eficient, examenul de constiinta trebuie sa indeplinesca cateva conditii:

a.     caracterul sistematic si active;

b.     sinceritate deplina;

c.      legatura cu analiza (aprecierea) obiectiva facuta de alte persoane.

7. Autoevaluarea

Cercetarile din domeniul psihologiei personalitatii au relevat o dimensiune majora a comportamentului uman: activitatea de evaluare si de apreciere. Aceasta activitate este considerate majora, intrucat ea este implicata in cele mai diferite aspecte ale vietii individului, conditionand atat atitudinea fata de sine, cat si atitudinea fata de altii. Capacitatea de autoevaluare este incontestabil o conditie si un rezultat al autoeducatie.

Aurora Perju- Liiceanu spune ca autoevaluarea se bazeaza pe sistemul self, variabila cruciala in psihologia personalitatii, care cuprinde: ideile si trairile individului ce au la baza intreaga sa istorie, structura motivelor si a aspiratiilor, precum si conceptia individului privind eficienta si competenta sa. In cazul autoeducatiei sistemul self poate fi relevant prin prezenta unei capacitate complexe, care implica putinta omului de autocunoastere, de autoproiectare in viitor, de evaluare a lucrurilor, de a simti si a actiona in perspectiva, increderea in posibilitatile proprii.

Autoevaluarea practicata zilnic, cu deplina sinceritate si exigenta fata de sine, face posibila punerea fata in fata a “omului de dimineata” cu “cel de seara”, respectiv a celui care dimineata promite, isi face planuri indraznete, cu cel care realizeaza, care constata indeplinirea sau neindeplinirea telurilor propuse.

Alaturi de autoevaluarea zilnica trebuie sa avem in vedere si alte evaluari facute la diferite intervale de timp: saptamanal, lunar, trimestrial, anual. Utilitatea acestora sporeste considerabil daca ele se realizeaza pe baza de teste sau de chestionare cu scale gradate.